Cum a luat fiinţă Asociaţia Myosotis

Revoluţia română din decembrie 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă şi demonstraţii care au dus la sfârşitul regimului comunist din România. După căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu, Crucea Roşie internaţională şi-a îndreptat atenţia către această ţară subdezvoltată şi mai cu seamă asupra asistenţei medicale. În timpul cel mai scurt organizaţii ale Crucii Roşii au venit aici cu ajutoare umanitare, distribuite îndeosebi la orfelinate, aziluri de bătrâni şi centre de asistenţă pentru copii şi adulţi cu un handicap fizic sau mental. Existenţa acestor oameni a fost ani de zile negată şi ascunsă, iar condiţiile în care aceştia au fost trataţi în perioada comunistă sunt triste şi dureroase. La una dintre acţiunile de ajutorare a luat parte şi un angajat al Asociaţiei Paulus din oraşul olandez Sittard. Imaginile şocante şi condiţiile inumane cu care a fost confruntat şi-au lăsat o amprentă semnificativă şi singura idee cu care acesta a revenit în Olanda a fost: Aceşti oameni trebuiesc ajutaţi sub orice formă. Ajutor! Ajutor! Ajutor!

Trista realitate
Centrele şi institutele pentru handicapaţi sunt în realitate locurile în care aceşti oameni sunt pur şi simplu ascunşi de ochii lumii. Neajutoraţi, îşi târăsc zilele în singurătate, mizerie, miros şi sărăcie. Cu sprijinul personalului medical se pun în aplicare programe de ajutorare şi trebuie căutat drumul corect atât pe plan politic cât şi economic. Regimul comunist a înrădăcinat în sufletele oamenilor un sentiment de frică şi neîncredere, iar corupţia este foarte greu de combătut. Trebuie foarte mult timp şi răbdare pentru a schimba cât de cât această situaţie. Infrastructura este la pământ, fapt care îngreunează desfăşurarea oricărei acţiuni. În aceste condiţii se efectuează în anul 1990 primul transport umanitar. Nu am bănuit nici o clipă ceea ce avea să ne aştepte. Prioritatea principală a constituit-o Spitalul-Cămin din Huşi unde sunt internaţi circa 400 de pacienţi, bătrâni şi copii cu un handicap psihic sau motoric şi o parte dintre ei infestaţi cu virusul HIV. În 1992 se pun bazele unei asociaţii umanitare.

Asociaţia Myosotis
Asociaţia Myosotis acordă sprijin umanitar câtorva cămine şi internate din localitatea Huşi, situată în apropiere de graniţa româno – moldavă, şi din împrejurimile acesteia. Asociaţia îşi are portofoliul în cadrul primăriei Sittard şi are ca scop:

• Colectări finaciare şi materiale care vor fi puse la dispoziţia căminelor şi internatelor în scop de ajutorare.
• Asociaţia încearcă să-şi realizeze scopul prin recrutare de fonduri şi alte mijloace legale.
• Membrii asociaţiei nu beneficiază de nici un profit şi nu sunt plătiţi pentru activităţile pe care le desfăşoară în cadrul acesteia. Serviciile membrilor asociaţiei sunt benevole, aceştia fiind angajaţi voluntari.
• Asociaţia este înregistrată la Camera de Comerţ.
• Asociaţia va trimite anual în România un transport umanitar sau fondurile colectate.
• Ajutorul acordat de către Asociaţia Myosotis constă în donare de bunuri. Asociaţia îşi asumă toată responsabilitatea în ceea ce priveşte o siguranţă optimală pe timpul transportului şi al distribuţiei.
• În România se colaborează cu Direcţia Generală de Sănătate şi Inspectoratul Ministerului Sănătăţii din judeţul Vaslui.

Distanţa dintre Sittard şi Huşi este de aproximativ 2175 km, iar localitatea însumează în jur de 32.000 de locuitori.

Activităţile aconomice cât de cât predominante în această regiune geografică sunt agricultura şi viticultura. Industria este subdezvoltată, iar zona are un aspect de sărăcie şi decădere. Nu există putere de cumpărare iar magazinele sunt aproape goale.

Sediul şi internatele
Clădirile în care se află căminul pentru copii şi azilul de bătrâni au fost foarte afectate de cutremurul din 1977. Lipsa fondurilor financiare şi a materialelor sunt cauzele pentru care aceste clădiri nu au putut fi niciodată renovate. Încălzirea centrală, iluminatul şi reţeaua de apă sunt termeni aproape necunoscuţi atât în rândul pacienţilor cât şi al personalului. Nu se poate discuta nici măcar de cele mai elementare condiţii de igienă. În momentul în care pătrunzi în aceste clădiri eşti întâmpinat de un miros insuportabil şi de paraziţii care mişună peste tot. Sunt foarte multe de făcut. Oamenii sunt în schimb prietenoşi, ajutători şi foarte ospitalieri.

Anul 2006
Situaţia dezastruoasă şi dureroasă de la început s-a îmbunătăţit vizibil. Datorită ajutorului dumneavoastră aceşti oameni pot trăi şi locui acum în condiţii omeneşti. Paraziţii şi mirosul au dispărut în totalitate iar pacienţii se pot bucura acum de condiţii igienice satisfăcătoare. Comerţul a luat şi el o amploare destul de mare, ceea ce face mai uşoară achiziţionarea de materiale şi alte produse necesare. Aceste internate sunt în acest moment un exemplu pentru sectorul medical în ceea ce priveşte igiena, curăţenia, organiarea, şcolarizarea şi instruirea personalului angajat. Nivelul de mortalitate a scăzut de la 70% la 5%. Cu toate acestea mai sunt încă foarte multe de realizat şi de aceea Asociaţia Myosotis va sprijini şi ajuta în continuare aceste internate.

Ospiciul de la Schineteia, ajuns într-o situaţie de nedescris, a fost închis definitiv, iar majoritatea pacienţilor trăiesc acum în condiţii omeneşti, într-un spital vechi din Mălăeşti, înfiinţat cândva de un medic olandez. Şi azilul de bătrâni a suferit schimbări vizibile. Copii infestaţi cu virusul HIV sunt acum găzduiţi undeva în centrul oraşului la schitul măicuţelor franciscane. Acestea le acordă toată îngrijirea de care au nevoie. Aceşti copii beneficiază aici de o medicaţie care înfrânează evoluţia bolii şi face ca starea lor de sănătate să fie destul de bună.

Ce poate fi mai frumos decât să vezi în jurul tău atâţia oameni fericiţi care pot trăi acum în condiţii civilizate. Acesta este meritul tuturor celor care indiferent sub ce formă ne-au sprijinit şi ajutat. Toate acestea nu ar fi putut fi realizate fără înţelegerea şi ajutorul dumneavoastră.

De aceea Asociaţia Myosotis mulţumeşte din suflet, în numele pacienţilor şi personalului din aceste internate, precum şi al locuitorilor din azil pentru sprijinul material şi financiar din toţi aceşti ani.